vineri, 3 august 2012

A cheltui sau... a cheltui. Fără vină.

Într-o postare recentă am înțeles că valorile sunt cele care generează alegerile pe care le facem în viață, fie că suntem sau nu conștienți de acest lucru.


Acum este firesc să începem să conștientizăm de fapt ce determină ele, care sunt scopurile pe care le urmărim în viață, și cum ar zice un înțelept de drept comun, pentru ce trăim?

Poate că aventura este o valoare descoperită. Atunci, un scop legat de această valoare poate fi căutarea aventurii în tot ceea ce faci în fiecare zi și cu fiecare ocazie cu care te întâlnești. Sau, poate fi căutarea doar a acelor oportunități care prezintă semnalmentele aventurii.

Astfel că, teoria zice, am descoperit valorile care ne guvernează, am conștientizat scopurile care se leagă de aceste valori, mai departe în mod firesc este să înțelegem cum ajungem să ne atingem scopul, țelurile specifice, să înțelegem în termeni de pași preciși și logici și mai ales gestionabili.

Atunci când realizezi că cheltuiești bani și energie și tot ceea ce rămâne după euforia momentului este doar sentimentul vinei, atunci o explicație bună ar fi aceea că există o inadvertență între scopul declarat și valoarea identificată, adică nu se pupă, nu se află în același spectru și nu sunt congruente. Deci, o luăm de la un capăt și vedem unde e buba. Valoarea? Scopul? Legătura dintre ele? Sau poate mai studiem cum funcționează mai eficient procesul și după aceea îl refacem.



Despre cum să ne facem planul de acțiune, în episodul următor. Deși nu e greu de intuit.



Dacă vrei să înțelegi, acționează!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu