miercuri, 5 septembrie 2012

Națiunea migratorilor

Aproape 215 milioane de oameni, adică 3% din populația lumii, sunt oameni care nu trăiesc în țara în care s-au născut, cam cât o națiune foarte puternică (sursa aici).

Migrația reprezintă o modalitate de reacție la un context social-economic mai puțin favorabil în țara de proveniență. Oportunități de creștere puține sau inexistente, posibilități sociale cu perspectivă de creștere mici, acestea reflectă un sistem incapabil să genereze dezvoltare sustenabilă, mai precis un sistem care nu poate genera coeziune în jurul unor interese majore. 

Este un fapt că în alte țări, la aceeași calitate și cantitate  a muncii, pot exista beneficii complexe mai mari și condiții superioare de muncă. Problema care este generată în mod implicit este cea legată de contextul cultural care se schimbă, odată cu stilul de viață. Contextul fiind diferit, invariabil va aduce schimbări drastice în socializare sau în felul în care este petrecut timpul liber, ducând la o modificare uneori a valorilor. 

Impactul la nivel de finanțe personale se traduce prin reinventarea în materie de cum se alocă banii pe cheltuieli, totul fiind validat de noua economie în care se va desfășura activitatea de acum înainte în țara de adopție. 

Este problematic să ne imaginăm că acest fenomen al migrației ar putea deveni mai accentuat, cum ar fi de pildă ca 2 din 3 oameni să se mute în momentul în care apare o oportunitate mai bună în altă parte a globului? De fapt ăsta ar fi un aspect interesant al globalizării, cu implicații culturale dintre cele mai tragice, practic ar fi imposibil să se păstreze caracterul specific diferențiat al fiecărei entități culturale zonale.  

Acest aspect, chiar dacă ar rezolva în plan personal la modul ideal oportunitățile financiare, ar contribui la o aplatizare culturală inerentă, poate mai evidentă generațiilor 2 sau 3 de imigranți.

Sau, am putea considera teorie de lucru următorul scenariu:
Toți oamenii care emigrează se organizează într-o entitate de sine stătătoare și încep să pretindă drepturi.  Atâta vreme cât pot fi foarte mobili, sunt o forță de muncă extrem de competitivă, întotdeauna mai ieftină. Obțin o formă de autonomie economică, prin care își validează translația, și astfel încep să prezinte coeziune economică, socială și culturală. Și devin organizația cu cel mai interesant profil, la care toți vor vrea să adere la un moment dat. Și uite un studiu de caz de apariție a națiunii migratorilor, care își poate revendica chair rădăcini istorice solide.

Desigur, la ce folosește asemenea exercițiu de creativitate? Poate la cum ar fi să fie posibil experimentarea limitărilor unei societăți care te inhibă să gândești și să poți. Poate la inspirația pentru căutarea unor soluții la situația actuală din multe state. Poate la o înțelegere mai profundă a ceea ce se întâmplă sau a ceea ce s-ar putea întâmpla.

În situația României, mulți din cei care muncesc în afara granițelor, deși nu sunt formal emigranți, ci doar în practică, mulți din ei au pus un umăr serios la economia țării noastre, prin banii trimiși acasă. Au reușit să determine într-un mod inedit această creștere-influențare, care în mod firesc ar fi trebuit să fie tributară unei excelente administrări interne a economiei. Migratorii sunt practic o dovadă că sistemele economice încă nu și-au epuizat soluțiile, fie ele temporare și neașteptate.

Din păcate nu există un sistem care să echilibreze faptul că o economie pierde și alta câștigă prin emigrarea cetățenilor, există doar aspectul win-lose. Tocmai de aceea perdanții trebuie să înțeleagă cât nu e prea târziu.



***Precizare: în contextul articolului, migrarea trebuie înțeleasă ca mișcarea unei populații, indiferent că se înțelege imigrarea sau emigrarea legală sau ilegală.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu